Ma uit cu dezolare la oameni de varsta mijlocie care sunt, dintr-un motiv sau altul pusi pe liber de catre companiile unde au lucrat, adesea ani de-a randul. Deprimare, buimaceala, un profund si persistent sentiment de injustete.
De ce eu? Am lucrat atata timp aici… de ceee?
Le-as spune (desi probabil ca stiu si ei deja) ca viata nu e dreapta si ca nimeni nu e dator nimanui. Daca asculti managerii care concediaza oameni cu care au lucrat multa vreme, vezi ca unii o fac simtind jena, tristete, aceeasi dezolare. Nu cred ca se bucura cineva in astfel de situatii.
Dar ceea ce e cu adevarat ingrijorator e mentalitatea de dependenta pe care noi, romanii o avem, fata de glie, de firma etc. Instinctul antreprenoriatului, atunci cand vezi ca nu mai ai loc in companii mari, ar trebui sa iti dea ghes.
Fiecare stie sa faca ceva, sa produca ceva, sa dea consultatii in ceva.
Incurajati-va copiii sa fie pragmatici si sa ia decizii.
Sa greseasca si sa piarda bani (toata lumea pierde la un moment dat si e bine sa vada cum e ca sa le stie valoarea).
Sa aiba idei si sa le implementeze.
Sa gandeasca in stil cat mai creativ la ceea ce pot face cu viata lor, asa cum cei de o anumita varsta, pusi pe liber la varste mai dificile, nu pot sa o faca.
[sc_embed_player_template1 fileurl=”http://blog.carieranoua.ro/wp-content/uploads/2015/12/Cultura-antreprenoriatului.m4a”]
