“La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu. Si Cuvantul trup S-a facut.”
Acum omul a ajuns departe… chiar si de divinitate. Insa a preluat si a ramas cu puterea cuvantului. Iar pentru unii acesta este o arma, pentru altii o parghie sau o bagheta, pentru multi un sarcofag.
Arma pentru a para atacurile care ii vizeaza, sau poate chiar pentru a ataca. Parghie pentru a se inalta si fara de care ar fi sortiti scufundarii. Bagheta pentru a descoperi si folosi resurse ascunse. Sarcofag care ii tine in convingeri si obisnuinte.
Cuvantul il folosim in relatie cu noi insine, cu ceilalti, si poate, din cand in cand cu divinitatea.
Principalul nostru interlocutor suntem noi insine, prin simplul fapt ca ne petrecem tot timpul impreuna. Avem cele mai multe conversatii cu noi insine, comunicam pana si in somn. Gandim in imagini carora le asociem cuvinte, iar acestea impreuna ne fac sa simtim si apoi sa actionam in consecinta.
Pentru ca, in fapt, cu totii dorim ceva. Dorim sa avem, dorim sa facem sau dorim sa fim.
Dorim sa ne simtim conectati la lumea mare sau la lumea noastra mai mica formata din parinti, parteneri, copii, prieteni, colegi, sefi, subalterni.
Dorim sa ne simtim competenti, deci valorosi si valorizati.
Dorim sa detinem controlul propriei noastre vieti, sa beneficiem de autonomie pentru a evolua, pentru a ne descoperi darul unic, rostul.
Iar pentru toate acestea avem cuvantul. Acesta ne defineste, ni se intrupeaza, ne zugraveste ca… cine suntem, ce facem si ce avem.
Cu totii gandim, iar ceea ce gandim ne determina sa trecem cu pensula printr-o paleta de sentimente pe care apoi le asternem mai dibaci sau mai stangaci pe panze netede sau deja mototolite.
De multe ori inlemnim cu pensula in mana asteptand parca sevaletul sa fie cel care misca panza sub pensula.
Uneori alergam pensula pe panza intr-o succesiune fara noima de linii drepte sau curbe, de puncte si forme, superficial trasate sau apasate dincolo de punctul de rupere.
Alteori pur si simplu aruncam culorile cat colo, rupem pensula, mototolim foaia sau dezmembram sevaletul…
Si mereu conversam: cu noi, cu ceilalti, poate si cu divinitatea. Iar calitatea acestor conversatii este data de calitatea interlocutorilor. Printre care suntem si noi. Iar la noi este cuvantul…
Pe tine, draga cititorule, unde te duc conversatiile tale? Cu cine le porti? Deschid, sau inchid porti?
Ionel Androne
Coach de a(l)titudine
Despre CarieraNoua
CarieraNoua.ro conecteaza angajatorii cu persoanele interesate de o noua cariera in Romania sau strainatate, prin intermediul aplicatiilor de recrutare online, inclusiv dispozitive mobile. Solutia de recrutareCarieraNoua.ro include portalul de joburi, aplicatia Facebook de recrutare, versiunea optimizata pentru mobile si aplicatia de joburi pentru iPhone si Android.
