Cum sa reusesti in cariera

Spectator, sau… spectACTOR?

Spectator, sau… spectACTOR?

Copiii invata prin imitatie.

A adultilor din jur, a celor ca ei, a celor diferiti de ei si a lor insisi. Aceasta inseamna ca intai privesc, observa, apoi… actioneaza.

La maturitate, multi dintre noi ramanem doar spectatori. Privim…

De observat, ca sa nu mai zic de reflectat, mai putin…

E si greu dealtfel, tinand cont de bombardamentul zilnic, de avalansa informationala, de insistenta invitatiei la “conectarea cu realitatea”, cu “actualitatea”, prin breaking-news-uri, documentare si, evident, reality-show-uri. O buna si binemeritata oportunitate de “relaxare” si “distractie”. Permanent. Inaltator. Transformator.

Suntem, in marea parte a timpului NOSTRU, adica a celui pe care il avem pentru noi, in care putem face alegeri pentru noi, pentru ingrijirea noastra fizica, mentala si spirituala, spectatori.

Si nu oricum, ci onor, spectatori captivi. Ai acelorasi formate, dar cu fete noi. Ai acelorasi stiri, dar cu alti protagonisti. Ai aceluiasi continut, dar pe gadget-uri de la o zi la cealalta cu mai multe functionalitati. Mai performante?

Pentru ce? Pentru cine?

Suntem spectatori cu voie si fara voie – la Tv, pe Internet, pe tableta, pe laptop sau pe smartphone; acasa, chiar si la serviciu, in timpul de “respiro”, pe perioadele scurte sau mai lungi de traslocare; intre doua tigari, intre doua pahare, intre doua vorbe…

Suntem distrati. Sau mai degraba distrasi?

Traim LIVE. Dar oare si LIFE?

Conectati? Cu cine si cu ce?

Chiar si atunci cand savuram o piesa de teatru, cand suntem “furati” de intriga unui film bun la cinematograf, cand suntem fermecati de talentul si imaginatia dintr-un spectacol artistic, tot spectatori suntem.

Este vorba despre altii, realitatea de dincolo si, uneori, amagirea unei evadari – suntem orientati catre.

Ce castigam? Ce pierdem? Mult? Putin? – raspunsul este la fiecare.

Cum iesim din aceasta… distra-…? – pas cu pas 😉 Unu, doi, trei. Vrem?

Un prim pas ar fi cel al observarii si reflectiei, apoi cel al aducerii in propria noastra viata a ceea ce ne-a inspirat si consideram bun de… imitat? Sau de adaptat, caci nu mai suntem copii 🙁

Deci, de la lume adunate si-nspre noi indreptate…

Multumitor? Suficient?

Se spune ca, spre deosebire de copii, adultii cunosc entuziasmul o data, poate chiar de doua ori pe an…

Acel entuziasm inaltator, creator, faptuitor. In copilarie, entuziasmul este alimentat la tot pasul.

Copilul este fascinat de tot ceea il inconjoara, de “multul” pe care il are de descoperit. Adultul pare mai degraba innabusit de “multul” pe care il are de gestionat. Si astfel se refugiaza in rolul de spectator. Al altora. Distrat si distras.

Dar se poate si altfel. Vedeam aceasta la multi dintre cei din jur care isi savureaza experienta de… spectACTOR. Cei in ochii carora putem vedea sclipiri ghiduse. Si nu doar o data sau de doua ori pe an…

O orientare spre.

Adica o indreptare a atentiei spre propria persoana intr-un demers iscoditor: cand am fost ultima data cuprinsi de un entuziasm debordant?

Cum s-a… sfarsit? Sau mai degraba, cum s-a desfasurat? Cum ne-am desfasurat?

Cand am fost ultima data atenti si receptivi la ceea ce suntem prin ceea ce facem cu ceea ce avem deja?

Cand am fost spectatori ai propriei noastre persoane, ai propriului nostru rol, ai propriei noastre scene, ai propriei noastre piese?

Dedublare? Pas inapoi sau in lateral?

Daca tot traim in epoca show-ului permanent, sa ne punem pe noi in lumina reflec…torului! Sa reflectam asupra noastra, asadar! Sa ne acordam timp si spatiu ca sa facem un pas pe scena.

Sa ne observam.

Intai corpul.

Sa ne privim in oglinda. Drept in ochi. Adanc… Din crestet pana in talpi. Piele, os, sange, apa…

Sa ne privim cu ochii mintii. Parte cu parte, organ cu organ, os cu oscior, muschi cu muschi, vana cu vinisoara. Ritm, functii, rotite…

Cate inspiratii si cate expiratii? Ce fel de aer?

Cate inghitituri si ce fel de lichide?

De cate ori mestecat si ce fel de combinatii alimentare?

Apoi mintea si inima.

Sa taiem in carne vie.

Cu ce fel de cuvinte ne alimentam? Pe ce cai? Ce fel de cuvinte folosim?

Ce ganduri avem? Cu ce emotii ne surprindem? Ce sentimente nutrim? Cum ne urnim? Ce fapte insusim? Ce rezultate insumam?

Cu ce semnificatie investim in ceea ce avem si in ceea ce vedem in jur, in proximitate?

Casa, birou, masina, gadget, strada, localitate? Continuam asa? Cat reinvestim? In ce, cu prioritate? Are relevanta pentru timpul petrecut aici si acum?

Ce fel de relatii cultivam? Care-s viguroase, care vestede, care uscate?

Sa derulam filmul zilei tocmai incheiate. A saptamanii care ne-a oferit-o, a lunii care a cuprins-o, a anului care a prins-o intr-un plan mai amplu. A vietii noastre de pana acum, a vietii pe care dorim sa o avem de astazi incolo…

Sa desfasuram filmul care ne proiecteaza in a ceea ce dorim a fi cel mai bun rol al nostru de acum inainte.

Ce alegem? Spectator sau spectACTOR?

O stare de fapt, sau o fapta concreta?

Cum ne urnim, cum ne punem in miscare? Cand?

Draga cititorule, ai acordat timp lecturarii acestor randuri pana aici, fapt pentru care iti foarte multumesc. Daca ai si reflectat, te felicit. Daca ai sarit din scaunul de spectator direct in rol, te invidiez, draga spectACTORULE!.

Reflector, motor, actiune!

AVANT!

 

Ionel Androne

consilier CarieraNoua

 

 

 

 

Coach de a(l)titudine

 

Despre CarieraNoua.ro

Platforma de recrutare CarieraNoua.ro conecteaza angajatorii cu persoanele interesate de o noua cariera in Romania sau strainatate. CarieraNoua.ro include portalul de joburi, aplicatia Facebook de recrutare, versiunea optimizata pentru mobile si aplicatia de joburi pentru iPhone si Android.

www.carieranoua.ro

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *