Am cunostinta de un neuron care se cheama ca este muntoman. Aceasta face in fiecare zi, aceasta ar face zi de zi. Se urca, se catara, se taraste.
Se taraste pe burta cand e vorba de asumarea responsabilitatii de a duce un lucru pana la capat. Oare ce l-o coplesi?
Se avanta si se catara in doi timpi si trei miscari pe cate o noua idee, se ambaleaza in cate o noua initiativa, fara a realiza cat de repede ia altitudine. Si nu de putine ori se prabuseste in dezamagire, deznadejde, disperare.
Oare acesta sa fie raspunsul la intrebarea anterioara?
Se urca pe muntii ale caror imagini le tine ferecate in sertarul cu amintiri, precum si pe cei ale caror imagini le are ravasite in sertarul cu visuri de viitor.
Se pare ca neuronul muntoman a invatat prea putine din adevaratele drumetii montane in care s-a incumetat, pentru a aplica si in alte domenii. Acesta poate fi un bun raspuns la intrebarile de mai sus…
Muntoman fara simtul orientarii… Nici ca este ceva mai nepotrivit in (pe)trecerea timpului pe cararile vietii…
Oare cate capete posesoare de astfel de neuron vor mai fi existand? Si cate dintre acestea reflecta intocmai oscilatia personajului nostru? Cate oare se tarasc intr-un job in care nu mai au nicio satisfactie? Cate se apleaca si se tarasc in fata sefilor sau colegilor ? Cate se indoaie la primul hop si cate se indoiesc de capacitatile pe care le detin? Cate se tarasc in relatii care ii sufoca? Cate se tarasc de la o zi la cealalta? Cate se tarasc la baza propriei lor existente, fara a dori sa se ridice la inaltimea adevaratului lor potential?
Cate capete posesoare de astfel de neuron se agata de realizarile altora? Cate se catara pe umerii altora?
Cate ard etape?
Cate sar trepte?
Cate doresc sa ia inaltime cu orice pret?
Cate spera ca nu vor plati niciodată pretul?
Cate nu realizeaza ca exista un pret?
Cate cred nu doar ca orice are un pret, ci ca si oricine are un pret?
Cate capete posesoare de astfel de neuron se urca planificat si ordonat? Cate cu responsabilitate fata de ele insele?
Cate cu raspundere fata de cei de langa, fata de cararea pe care calca si de natura locului prin care aceasta serpuieste? Cate constiente de faptul ca orice urcare presupune pregatire temeinica pentru ascensiunea in siguranta? Cate lasa loc si imprevizibilului? Cate realizeaza ca atingerea varfului reprezinta de fapt doar jumatatea drumului? Cate mai gasesc rezerve de satisfactie si pentru drumul de intoarcere?
Tu, draga cititorule, te tarasti, te cateri, sau te urci? Pana unde si cu cine alaturi?
Ionel Androne
Coach pentru a(l)titudine
Despre CarieraNoua.ro
Platforma de recrutare CarieraNoua.ro conecteaza angajatorii cu persoanele interesate de o noua cariera in Romania sau strainatate. CarieraNoua.ro include portalul de joburi, aplicatia Facebook de recrutare, versiunea optimizata pentru mobile si aplicatia de joburi pentru iPhone si Android.
Dle Androne e o placere sa citesc articolele dvs. Sunt inspirationale, chiar surprinzatoare si a fost o surpriza placuta sa descopar acest blog. Mult succes in continuare.
PS: Sper sa vedeti acest mesaj
Stimate domnule Ghenea,
Va multumesc frumos pentru aprecieri!
Sa aveti spor in toate cate intreprindeti!