Cum sa reusesti in cariera

Strada vorbeste

Strada vorbeste

Cererea face oferta. Faptele noastre (ne) spun despre cine suntem, de unde venim si incotro ne indreptam. Strada vorbeste despre masa si mase, despre colectivitati si necesitati. Acestea sunt trei ipoteze de lucru despre cum putem identifica cine suntem ca individualitati, ca parteneri, ca vecini. Despre unde ne aflam pe piramida nevoilor.

Intr-un exercitiu ce pare lejer la prima vedere, mi-am propus sa „citesc” strada. Rememorand, pe cat posibil, si unele lecturi mai vechi. Iar in acelasi timp, sa adresez si altor cititori invitatia de a(-si) (re)construi un puzzle urban. Plus un apel.

Sa incepem cu puzzle-ul. Bucuresteanul mananca. Se cinsteste, sau isi ineaca amarul. Chefuieste. Se trateaza – chimic sau naturist. Se ingrijeste. Se rasfata. Se recompenseaza. Se imbraca. „Investeste”. „Face” sport. Seduce si se duce. Mobileaza. Comunica. Se lasa ofertat. Munceste. Conduce. Mai si moare. Si bonus, printre randuri: se descurca, ba chiar mai si „haiduceste”.

Iata ceea ce inteleg despre vecinii mei, atunci cand merg pe strada si imi odihnesc privirea in vitrinele magazinelor de la parterul blocurilor insirate de-a lungul arterei Pantelimon, intr-o plimbare la pas, timp de un ceas. Dar aceste vitrine au si o proprietate de reflexie, asa ca ma surprind drept un chip nu foarte diferit de celelalte alaturi de care vietuiesc. Iata deci, ceea ce pot citi si despre mine, surprinzandu-ma nu doar in calitate de cititor, ci si de autor. Faptuitor. Vinovat.

Vinovat de neatentie, ba chiar mai rau, de multe ori, de superficialitate. Ceea ce este de evitat cand suntem in fata unui puzzle. Celor enumerate mai sus li se potrivesc urmatoarele piese, consemnate aici voit amestecat, dar nu numai: cofetarii, farmacii, tarani autentici sau vanzatori ambulanti doar „vopsiti” astfel, case de schimb valutar, case de amanet, frizerii, „tigari, tigari, tigari, avem!”, crame, minimarketuri, saloane de infrumusetare, banci, pompe funebre, case de pariuri, coaforuri, magazine de mobila, Poste, supermarketuri, produse naturiste, incaltaminte de fabrica, saloane de bronzat, „totul la 10, 20, 30… de lei”, sibieni, carmangerii, aprozare, patiserii, magazine de piese auto, magazine de telefonie, baruri, cabinete de optica, xerox, saormarii, sehasuri, asigurari, magazine de imbracaminte, librarii, menaj si rechizite samdp.

Sunteti inca in joc? Daca da, ce conexiuni v-au aparut pana acum? Ce imagine v-a iesit? O regasiti si in viata voastra, in cartierul votru?

Ceea ce domina acum Soseaua Pantelimon, sunt, de departe, super si hiper marketurile, farmaciile, patiseriile, magazinele sh, casele de amanet si cele de schimb valutar, casele de pariuri. Bancile au fost demult detronate. Imi aduc aminte cand acestea aveau agentii una langa cealalta, atunci cand bucuresteanul cerea si lua, cu buletinul, cu ipoteca.

Pe vremea aceea, intr-o discutie cu un profesor luxemburghez, incercand sa raspund nedumeririi sale cu privire la densitatea si vecinatatea atator agentii bancare chiar si intr-un cartier marginas, am surprins prin explicatia mea simplista: dorinta romanului de achizitionare a orice, cat mai repede, acum, precum si incurajarea din partea bancilor a acestui comportament. Respectabilul profesor, venit dintr-o „tara mica si cu modeste experiente cu bancile”, Luxembourgul, credea ca era vorba despre faptul ca romanii au facut bani si ii depoziteaza sau investesc, bancile concurand pentru atragerea fondurilor acestora, deci nicidecum altfel.

Replica interlocutorului meu a fost scurta si de neinteles atunci pentru mine, intr-o engleza cu accent si tonalitate franco-germane si care imi rasuna si acum in urechi, ca un clopot, rece si prevestitor: „Not good, not good at all”. Acolo unde mai era loc de banci, spatiile comerciale de la parterul blocurilor de pe bulevard mai gazduiau agentii imobiliare, magazine de telefoane, de electronice si electrocasnice, agentii de voiaj. Oferte pentru ceea ce bucuresteanul cerea. Mai departe de acele vremuri, amintirile nu ma poarta, din motive obiective. Cei cu mai multa experienta pot cobori mai mult in istoria orasului, catre anii 2000, chiar si mai mult, spre ‘90…

In loc de incheiere, indraznesc sa exprim o judecata despre vremurile de acum si sa trag un semnal de alarma. Mancam si bem prost si mult. Mult si prost. Sau prost de mult. Mult de prost… O putem spune in toate felurile, realitatea este una si aceeasi. O striga strada intreaga. In loc de legume si seminte, in plase, cosuri si burti predomina mezelurile indoielnice si branzeturile contrafacute. In loc de fructe, prajiturile supra-indulcite.

In loc de gustarea dintre mese, sfantul covrig, cel care a devenit al doilea frate al romanului. Ne consumam astfel sanatatea si plusam cu sedentarism si inhalare de noxe de la masinile pe langa care trecem sau pe care le conducem, taras-taras, printr-un trafic ce se deplaseaza in viteza cortegiului funerar.

Ne miscam doar in somn, cand ne intoarcem de pe o parte pe cealalta. Alergam cu degetele pe butoanele telecomenzii. Intindem coarda atunci cand nu este cazul. Facem pasi din fata oportunitatilor. Si iar mancam si bem mult si prost, pe fuga, „doar de data asta”, pentru a ne trata apoi cu chimicale sau cu produse de provenienta dubioasa. Ca doar o viata avem!

Muncim si facem ore suplimentare pentru a ne intretine masinile, odata cu iluzia libertatii si realizarii profesionale. Altfel, cum sa cunoastem implinirea?!

Muncim sa pastram aparentele prin haine de firma cumparate sh, sau achizitionate noi, pe credit, cu cardul de cumparaturi.

Prin afisarea unei masini cat mai mari pentru a compensa cei cativa metri patrati ai garsonierelor sau apartamentelor care ne sufoca, si pentru a le(-o) arata vecinilor „cine am ajuns”. Prin smartfon de ultima generatie care ne tine ocupati si departe de corpul de mobilier care la achizitionare ne-a fost prezentat drept „biblioteca” si care nu a sustinut niciodata mai mult decat stratul de praf.

Prin pachete de tigari de care am ajuns sa tragem „social” si pentru (auto)reconfirmarea statutului, dar la care nu renuntam pentru ca „o putem face oricand vrem noi”, nu-i asa?, dar care ne tin frigiderele mergand in gol. Prin adevarate raiduri si asalturi asupra rafturilor, sfarsite victorios cu cosurile de cumparaturi arhipline care ne astupa astfel golul de compasiune, smerenie, milostenie, din inimi si din suflete.

Prin gadgeturi si electronice care ne mobileaza apartamentele-dormitor pentru a ne oferi, din nou, satisfactia realizarii, in ochii nostri si al vizitatorilor pe care oricum nu ii mai avem, pentru ca este mai convenabil sa ne vedem cu ei la o bere in Centru…

La tine in cartier, ce iti sopteste strada? Despre concitadini? Dar despre tine? Despre statii si destinatii, despre trecut, prezent si viitor?

 

Ionel Androne

consilier CarieraNoua

 

 

 

 

Coach de a(l)titudine

 

 

Despre CarieraNoua.ro

Platforma de recrutare CarieraNoua.ro conecteaza angajatorii cu persoanele interesate de o noua cariera in Romania sau strainatate. CarieraNoua.ro include portalul de joburi, aplicatia Facebook de recrutare, versiunea optimizata pentru mobile si aplicatia de joburi pentru iPhone si Android.

www.carieranoua.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *