Ori de cate ori iesim in natura, ne simtim mai optimisti si mai revigorati.
Fie ca suntem in parc, in padure, pe un camp, pe un drum ce serpuieste printre dealuri si munti, accesam mai mult sau mai putin constient energia locului. Spatiile mai largi, perspectivele mai generoase, privelistile iesite din comun si din cotidian directioneaza catre noi fluxuri de energie remarcabila.
Din pacate insa, de prea multe ori in cursul de zi cu zi al vietii noastre avem parte de delimitari: geamuri, usi, ziduri, borduri, semne de circulatie, insiruiri de case si de blocuri, garduri (chiar si acolo unde nu este cazul, din beton, din sarma, sau in cel mai bun caz, garduri verzi), cutii miscatoare pe 4 roti (custi protectoare a spatiului personal versus spatiul public versus spatiul personal al altora)…
Toate acestea contribuie la multiplicarea momentelor in care ne simtim apasati, incorsetati, inghesuiti, sufocati, pana intr-acolo incat aceasta devine permanenta, „normalitate”. Dar chiar si asa, puterea se afla la noi, iar ceea ce putem controla este un gest minim, dar deloc marunt: miscarea simpla a ridicarii privirii.
Sa ridicam, deci, ochii, din hartiile care ne fac sa ne simtim importanti sau coplesiti, din ecranul calculatorul sau telefonului inteligent care ne „deschide lumea”, din televizorul care ne „relaxeaza” prin furt de timp, energie, gandire, constiinta. Chiar si dintr-o carte, oricat de adanc ne-ar absorbi lectura acesteia.
Din trotuarul care ne sustine pasii grei, din semaforul caruia ii ia o eternitate sa se faca verde, sau din masina din fata care pare ca a prins radacini in sosea. Din strada proaspat plombata dar care ne ranjeste sfidator cu noi si noi brazde si cratere. Din zidurile cenusii sau pestrite ale caselor si blocurilor pe langa care ne consumam trecerea zilnica. Din rutina cotidiana, din indatoririle curente, din preocupările momentului, din grija pentru ziua de maine, din trecutul apasator.
Sa privim mai sus, asadar. La tabloul de pe perete, la lumina din tavan, la ochii celui de langa noi, la acoperisul caselor, la balcoanele sau geamurile de la ultimele etaje ale blocurilor, la varfurile copacilor, la norii jucausi, la Soare, la stele si la Luna, la imensitatea albastra-alb-neagra a cerului dintr-o zi senina sau dintr-una innegurată, dintr-o noapte fara Luna.
Sa infruntăm razele orbitoare ale Soarelui sau picaturile de ploaie ce vor căuta sa ne acopere fata, sa ne sarute ochii si gura, drept recompensa pentru indrazneala noastra de a ne deschide, de a da capul pe spate, de a fi „vulnerabili”.
Ochii sus! Si-atat!
Dupa care, putem sa ne propunem sa fim prezenti la ce ni se intampla odata ce ochii vor trage capul pe spate, fruntea va fi mai sus, coloana vertebrala mai dreapta, postura mai increzatoare. Si sa ne oprim aici.
Sau putem explora in continuare. Prin inspiratie adanca si expiratie prelunga. Prin ridicarea mainilor si intinderea acestora si a intregului trup intr-un gest de imbratisare a infinitului de deasupra. Mai putem plusa cu un zambet oferit noua, pentru ceea ce se afla inlauntrul nostru si dincolo de noi.
Si punct. Sau punct si virgula, pentru a identifica senzatiile din corp, gandurile care ni se perinda sau care persista in minte, sentimentele care ne imbogatesc momentul.
Acum, aici, ochii sus, privirea in departare!
Ionel Androne
Coach de a(l)titudine
Despre CarieraNoua
CarieraNoua.ro conecteaza angajatorii cu persoanele interesate de o noua cariera in Romania sau strainatate, prin intermediul aplicatiilor de recrutare online, inclusiv dispozitive mobile. Solutia de recrutareCarieraNoua.ro include portalul de joburi, aplicatia Facebook de recrutare, versiunea optimizata pentru mobile si aplicatia de joburi pentru iPhone si Android.
